Urbanismul și amenajarea teritoriului

sunt în esență o muncă de echipă multidisciplinară care implică diverși profesioniști și alți participanți la un proces [foarte] complex. Obiectivul acestui capitol despre angajamentele urbaniștilor este de a identifica urbaniștii în lucrul lor cu ceilalți profesioniști, de a clarifica competentele lor, de a intări legăturile și solidaritatea între urbaniști.

Rolul urbanistului evoluează odată cu dezvoltarea societății, a legilor, a politicilor de amenajare a teritoriului și de urbanism. Acestea se schimbă în funcție de conjuncturile politice și sociale ale fiecarei țări în care lucrează urbaniștii ca cercetători, funcționari într-o administrație teritorială, designeri, consilieri experți, instructori. Ceea ce îi particularizează pe urbaniști este faptul că ei se concentrează asupra intereselor societății în întregimea sa, asupra fiecărei forme de așezare umană sau asupra unei regiuni întregi, precum și asupra viitorului pe termen lung.

Urbaniștii analizează, elaborează planuri, îmbunătățesc și dirijează strategii și politici de dezvoltare.

Ca în orice disciplină, contribuie de asemenea la formarea profesională și la cercetare cu scopul de a adapta în permanență învățământul la nevoile prezente și viitoare. Urbaniștii participă activ ei inșiși la toate fazele și nivelurile procesului de organizare spațială, chiar dacă nu se pot implica în același măsura în totul, simultan.

Se recunoaște îndeobște faptul că planificarea și strategia spațial nu constă numai în trasarea unor planuri. Este vorba totodata de un proces politic pentru a atinge echilibrul între toate interesele implicate, publice și private, cu scopul de a permite arbitrajul necesar în conflictele de interese care apar între diferitele cerințe de amenajare și programele de dezvoltare. Aceasta relevă importanță rolului jucat de urbanist ca mediator. Cunoștințele urbanistului în materie de mediere și de negociere vor deveni din ce în mai importante în prezent și în viitor.

Rolul urbanistului este astăzi mai solicitant ca niciodată. Acesta cere capacitate crescute în materie de compoziție urbană, de sinteză, de gestiune și administrație, pentru a parcurge toate etapele procesului de planificare spațială. I se cere o abordare umanistă și științifică și căutarea consensului social în respectul diferentelor individuale și a deciziilor politice, pentru a ajunge la punerea în operă, la gestiunea, urmarirea și revizuirea planurilor și programelor.